This article examines the impact of the forgetting curve on the process of learning Romanian as a foreign language, focusing on the role of vocabulary in developing communication skills. Starting from the challenges learners face in retaining and using vocabulary, it presents effective teaching and learning strategies, such as spaced repetition, that is highlighted as an essential method for maximizing retention and consolidating long-term knowledge. The conclusions provide practical solutions for teachers and learners, aiming to reduce rapid forgetting and improve linguistic competence.

Notre recherche s’est déroulée autour d’une série de mots qui furent employés en vieux roumain en tant que synonymes approximatifs (hyponymes, en réalité) du mot géographiquement général et historiquement viable străin, pour désigner des personnes vivant dans des aires appartenant à d’autres populations. Nous avons suivi, au cours des siècles, l’emploi spécial du parti¬cipe venit ʻvenu’ et sa continuité dans l’aire ouest du daco-roumain (presque exclusivement sous la forme des dérivés nominaux du type venitură) et l’avancement vers le nord de l’emprunt grec venetic (dont le sens étymologique ‛de Vénice’ évolua de très bonne heure vers ʻétranger’), mot inconnu au-delà de la Valachie avant 1700. Le mot le plus répandu en vieux roumain pour désigner les étrangers vivant dans des conditions marquées des traits [infériorité] et [désavantage], l’emprunt slave nemearnic, ne subsiste nulle part en tant qu’hyponyme de străin (s’étant figé en roumain, bien qu’assez tard, avec un sens dépréciatif moral), tandis que venetic (évolué lui-même vers un sens dépréciatif en roumain standard) se trouve encore ça et là en Moldavie et en Bessarabie.

Pentru Oana Uţă, în semn de preţuire Din punct de vedere sociologic, încă de la începutul populării pământului, oamenii au fost nevoiţi să muncească pentru satisfacerea nevoilor elementare, pentru a-şi asigura hrana, pentru a se apăra atât de frig, cât şi de animalele sălbatice din jur sau de alţi oameni etc. Astfel, au început să aibă câteva ocupaţii de bază care, cu trecerea timpului, s-au înmulţit, s-au diversificat şi divizat în alte meserii, profesiuni, funcţii etc. Lumea cuprinsă în Biblie este variată şi, de la început, gata să înfrunte necesităţile crescânde ale existenţei în care au început să apară dorinţa de a învăţa, de a-şi înfrumuseţa viaţa şi de a gândi și la îmbogăţirea ei spirituală, pe lângă cea materială. În acest fel, în Biblie, atât în Vechiul Testament, cât şi în Noul Testament, nu suntem miraţi să întâlnim o serie întreagă de ocupaţii, felurit denumite. Limba română, începând cu sec. al XVI-lea, a fost pusă în situaţia incomodă de a trebui să facă faţă traducerii cărţilor religioase din limbi apropiate geografic de spaţiul nostru, precum din slavă sau din maghiară, limbi care, la rândul lor, au tradus Cartea Cărţilor din limbile greacă sau latină. În ceea ce mă priveşte, am căutat să urmăresc denumirile ocupaţiilor din Vechiul Testament în Palia de la Orăştie (1581-1582, ediţia Viorica Pamfil din 1968), deci a primelor două cărţi din Vechiul Testament (în Dimitrescu, NO), iar acum voi încerca să parcurg acelaşi traseu luând ca bază textul Evangheliilor, cuprins în Tetraevanghelul lui Coresi (T.), apărut cu 20 de ani mai devreme în acelaşi secol al XVI-lea (1560XVI-lea ( -1561)). Dar n-aş putea trece la tema aleasă fără a mărturisi, pentru "la petite histoire", cum spun francezii, că profesorul Jacques Byck mi-a pus în mână Tetraevanghelul lui Coresi, pentru a-l edita, încă de când eram studentă în anul al II-lea la Litere, la Universitatea din Bucureşti. Acest admirabil profesor -care şi-a dedicat întreaga sa scurtă viaţă (spre deosebire de colegii lingvişti români longevivi, J. Byck s-a stins din viaţă la 67 de ani) cercetării limbii vechi româneştia avut o nedisimulată bucurie să vadăcu numai un an înainte de a pleca spre o lume mai bună -ediţia Tetraevanghelului, dar nu şi alte două lucrări din acelaşi timp:

Limba, ca realitate intern de contiin colectiv, se dovedete greu de cuprins ntr-o definire, pentru c se schimb odat cu generaiile, cu mentalitatea, cu gndirea i cultura generaiilor. Pentru Lucian Blaga, limba nsemna "cel mai mare poem al unui popor". n asentimentul lingvisticii integrale, putem afirma c, prin limb, se nate orice proiect al fiinei, ea constituind o legtur indisolubil ntre membrii unei colectiviti umane, primul semn de "prtie". Astfel neleas, limba materializeaz coninuturi de contiin, genernd un mediu creativ-cultural n care se manifest puterea spiritual a unui popor, ideile, sentimentele, aspiraiile sale elevate.